Într-un compartiment de personal, prin Ardeal. Trenul cam pustiu, coridoarele goale, glasul ro?ilor de tren monoton. Un cet??ean singur într-un compartiment, cufundat în gînduri. Trenul opre?te într-o gar? ?i în compartiment intr? un alt cet??ean, cu un picior de lemn. D? bine?e ?i cade ?i el pe gînduri. Mai trec vreo dou? g?ri. Primul ocupant cioc?ne?te discret în piciorul de lemn:
– Ap?i, domnule drag?, nu v? fie cu sup?rare, frasin îi?
Posesorul, dup? un moment de chibzuial?:
– Ba!
Lini?te. Mai trece o gar?.
– Paltin îi?
– Ba!
– Fag îi?
– Ba!
– Stejar îi?
– Ba!
– Gorun îi?
– Îi.
– Ap?i, daca-i gorun, îi fain, c? nu amor???te!