Se intalnesc Itic si Strul. Itic, suparat – Strul, vesel la culme.
– Frate, am scapat de toate problemele!
– Dar ce-ai facut, ma?
– Mi-am luat un elefant!
– Hai mai, lasa vrajeala, ca nu-mi arde…
– Zau! Stii parcul meu de masini? Vine elefantul in fiecare zi, le spala, da cu coada, le lustruieste. Nevasta-mea… stii ca e obsedata cu gradina de flori. N-am treaba, le stropeste asta de cinci ori pe zi… jet mic, jet mare. Copiii… stii ce disperat eram cu ei. Am si uitat ca-i am acum. Ii ia elefantul cu trompa, ii pune in spate, ii plimba prin cartier, joaca fotbal cu ei.
– Dar cat ai dat pe el?
– 1.000.000 de euro, dar face toti banii…
– Auzi, nu mi-l vinzi mie?
– Ce sa fac??? Face parte din familie acum, nu e de vanzare.
– Hai ca-ti dau 1.500.000, dar mi-l mie, doar stii ce probleme am acasa!
– Nu se poate. E sufletul nostru, cum sa ne despartim de el?
– Hai ca-ti dau 2.000.000, da-mi-l sa scap de belele.
– Nu se poate. Iti comand si tie unul, daca vrei, dar ai de asteptat un an.
– Iti dau 3.000.000! Ajuta-ma sa-mi rezolv problemele, suntem ca fratii, am inceput impreuna sa facem afaceri!
– Bine, hai. Dar sa stii ca ti-am dat de la inima, era ca si copilul nostru…
Dupa 6 luni se intalnesc cei doi iar. Strul vesel, Itic, terminat, cu parul alb, cearcane mari…
– Ce mi-ai facut, mai Strul? M-ai nenorocit cu elefantul asta!
– De ce?
– Nu face nimic, frate. Parcul meu de masini, il stii… S-a suit cu fundul pe masini, mi le-a strivit. Nevasta-mea… Obsedata si ea cu florile, a facut pe ele, nu se mai vede o petala sub diatamai balega. Copiii… nu-i haleste, dar ii bate cu trompa, ii alearga prin casa. Sunt terminat!
– Bai, Itic, tu ai o problema!
– Da, ba, stiu, cu elefantul de la tine!
– Nuuuu! Alta e problema ta! Tu, cu atitudinea asta, n-o sa vinzi niciodata elefantul ala!