Un musulman habotnic moare si ajunge in rai. E extrem de excitat – o viata intreaga asteptase sa-l intalneasca pe Mahomed!…
La poarta raiului da peste un tip cu barba. Plin de emotie si infrigurare, omul nostru il intreaba:
– Mahomed?
– Nu, fiul meu, eu sunt Sf. Petru. Mahomed e mai sus ii raspunse barbosu, aratand catre o scara care ducea spre un nor superior.
Habotnicul incepe sa urce cu greu scara. In fine, intalneste un alt individ cu barba si i se adreseaza plin de speranta:
– Mahomed?
– Nu, eu sunt Moise. Mahomed e mai sus.
Habotnicul urca sprinten mai departe, in ciuda urcusuluiabrupt, plin de euforia revelarii faptului ca reprezentantul evereilor se afla la un nivel inferior fata de Profet. Ajunge la urmatorul nor si-l intreaba respectuos (dar plin de subintelesuri) pe barbosul intalnit in cale:
– Mahomed?
– Nu, eu sunt Hristos. Mahomed e mai sus… In ciuda efortului depus, fata i se lumineaza dandu-si seama ca tocmai are dovada clara a superioritatii islamului fata de crestinism. Habotnicul se taraste mai departe, cu ultimele puteri, si ajunge la ultimul nor, adresandu-i- se individului (tot cu barba, dar mult mai) impunator din fata sa:
– Mahomed?
– Nu, fiule, eu sunt Dumnezeu! Dar tu arati cam extenuat, doresti o cafea?.
– Daca se poate, va multumesc din suflet. Tragandu-si un pic sufletu, habotnicul continua:
– Sincer sa fiu, trecand peste faptul ca m-asteptam sa va prezentati drept Allah, n-as fi putut banui vreodata ca n-o sa-l intalnesc pe Mahomed aici. Dumnezeu ii linisti imediat, spunandu-i..
– Dar Mohamed este aici, chiar la acelasi nivel cu mine!…, dupa care se-ntoarse batand scurt din palme:
– Mahomed – doua cafele!