Extenuat de lupta pentru iesirea din criza, premierul face el insusi una si, cum se mai zice, da ortul popii.
Funeralii nationale, popor, sobor, alesi, culesi, regrete eterne etc.
Pe marginea mormantului, Traian Basescu plange in hohote din ambii ochi smulgandu-si ultimele suvite din parul restant, iar Elena Udrea, cernita toata, jeleste telegenic si ecumenic.
In trei cuvinte, mare jale mare!
In drum spre iesirea din cimitir, Elena Udrea se apleaca discret la urechea lui Traian Basescu si-i sopteste plina de speranta:
– Traiane,nu-i asa ca as putea acum sa-i iau eu locul?
Iar Traian Basescu o asigura:
– Cum sa nu, Elena, numai ca trebuie sa te grabesti pana nu astupa aia groapa.